Simțurile minții

Înafara celor 5 simțuri fizice de care dispunem (auz, văz, tactil, gust și miros) mai avem și unele simțuri psihice.
E adevărat că nu toți oamenii au sau dispun în egală măsură de aceste simțuri din urmă.


1. Bunul simţ
Acesta este asociat cu înţelepciunea, cu seninătatea, cu bunătatea şi mai ales cu modestia.
E greu ca în ziua de astăzi să mai găsești un așa fel de oameni. Mai ales că de multe ori ei sunt luați de fraieri sau de proști de către ceilalți semeni.
Și totuși ei mai există. Au imprimată bunătatea pe expresia feței lor.
Cu bunul simț te naști dar se și învață în primii ani de copilărie. De asta există zicala cu cei 7 ani de acasă.


2. Simțul datoriei
Patriotismul și apărarea libertăților civice este un simț al onoarei umane.
Trăind într-o societate democratică, într-o țară cu încărcătură istorică emoțională, avem obligația și responsabilitatea de a apăra aceste valori chiar și cu prețul vieții noastre.


3. Simțul vinovăției
Nu suntem întotdeauna perfecți, uneori mai și greșim. E bine să ne recunoaștem imediat vina, E bine pentru liniștea noastră sufletească cât și pentru armonia cu cei din jurul nostru, mai ales că vina recunoscută e pe jumătate iertată.

4. Simțul umorului
Este un simț al șănătății mintale și al unui har artistic de a vedea lucrurile amuzante din viața normală de zi cu zi
O stare care ne dezvoltă spiritul și voia bună, provocându-ne zâmbete și chiar hohote de râs.
Un sentiment ciudat care ne arată că originea noastră este nepământeană.


5. Simțul moral
Valorile morale sunt calitățile și relațiile umane care prin acțiunile lor fac bine altor ființe umane.
Scopul nostru, pe acest pământ, este de a atinge perfecțiunea umană care înseamnă frumusețe și bunătate.
Însă se găsesc destui oameni care se laudă că ei au un profund sens moral, dar faptele lor indică cu totul altceva. De fapt aceștia au mintea, de obicei, distorsionată cu tot felul de prejudecăți religioase.


6. Simțul de ridicol
Luciditatea ne învață că tot ceea ce nu este tragic este ridicol.
Oamenii din jurul nostru vor fi întotdeauna reticenți în a ne recunoaște meritele, chiar dacă ele sunt reale.
Dar teama de jenă, de stres sau de anxietate nu justifică o atitudine timidă.
Trebuie păstrat un echilibru între realitate și ceea ce noi ne dorim de fapt.