Ochii - oglinda sufletului

        Ochii sunt într-adevăr oglinda sufletului.
Privirea unui om (dar și a animalelor) spune multe și reprezintă atitudinea, intenția adevărată, pe care o are la un moment dat asupra celor din jurul lui.
Ochii ne trădează și transmit emoțiile, sentimentele și gândurile, cu toate că nu vrem să le arătăm.
Privirea face parte din comunicarea non verbală a oamenilor.
Cu o anumită experiență, diferențiem mai multe feluri de priviri :

• Indiferentă - atunci când interlocutorul nostru ne privește pieziș peste umăr sau din lateral
• Concentrare drept în ochi, privire caldă de aproape - interes și disponibilitate de ajutor.
• Privire de sus (orientată undeva deasupra capului nostru) - poate reprezenta orgoliu, dispreț, sau aroganță.
• Privire de jos (pe sub sprâncene) - poate înseamna recunoașterea vinei, supunere, slugărnicie sau evitarea descoperirii intenției adevărate.
  Dar uneori poate fi și o 'coacere de răzbunare' pentru o viitoare agresiune.
• Privire de hoț, de măturare (scanare) a câmpului vizual - curiozitate, spionare.
• Privire de încrezut, scurtă dar țintă, rece, fixă, scrutătoare - o întâlnim de obicei la șefi, profesori și la unele persoane cu funcții publice.
• Privire difuză, ștearsă, pierdută - o au oamenii bolnavi aflați în suferință fizică.
• Privire tulbure, turbată - indică un comportament deviant, bolnav psihic (pe criminali asta îi deosebește !)
• Privire de ochi mari - poate indica frică, sperietură sau mirare
• Pupilii ale ochilor mărite - persoana respectivă este îndrăgostită.

Dacă unui om i se mascheaza fața doar în dreptul ochilor, atunci el va fi greu de recunoscut.
Ochii și expresia lor ne dau acea individualitate personală.

În mai mică sau mai mare măsură, aceste priviri comportamentale le întâlnim și la necuvântătoarele animale. Dar la ele chiar reprezintă principala caracteristică de comunicare și de inter-relaționare (animalele nu pot minți, mesajele lor sunt strict emoționale, afective), pe când la noi oamenii, utilizăm în plus cuvintele care nu întotdeauna exprimă adevărul.
Când privirea noastră întâlnește o altă privire, atunci între noi și cealaltă ființă se deschide, se sincronizează, un canal de comunicare și se crează astfel o studiere reciprocă.
- Nu degeaba se spune că privirea este un pipăit de la distanță !

Ochii nu greşesc dacă mintea conduce ochii.
(Publilius Syrus)

In aceeasi categorie: Chipul nostru - eticheta continutului