Amintirile - o poartă spre trecutul nostru



    Toată trăirea vieții noastre se compune dintr-un lung șirag de zile ca niște mărgeluțe, albe și negre cu amintiri.
Amintirile încărcate cu afecțiuni pozitive (cele albe) ne sunt însoțite adesea de o aură plină de farmec și nostalgie.
Persoanele care ne-au fost și ne sunt dragi au alocat în spațiul memoriei noastre compartimente care le deschidem cu simpatie iar cele care ne-au făcut rău, rămân ca niște sertare cu ghimpi de care vrem să scăpam dar nu putem.
Fiecare dintre noi avem un trecut unic, individual, încărcat cu fapte pe care le-am făcut, bune sau mai puțin bune.
Sunt unele momente care nu le uităm niciodată ; dragostea mamei, jocurile din copilărie, prima iubire, etc.
Amintirile încep 'să se dea în leagăne' în momentele noastre de singurătate și de liniște.
Dar ele capătă aripi și prind mai multă viață ca niște fantome, manifestându-se prin vise în timpul somnului. Acolo ne întâlnim cu persoane care au plecat de mult timp dintre noi.
Întâmplările și faptele pe parcursul vieții ne rămân înregistrate atât în creierul mare cât și în memoria creierului mic.
Uneori, în unele momente de inspirație și intuiție, parcă cărăm în spate și încărcătura unor amintiri din alte vieți trăite aievea, poate de strămoșii noștri.
Impresiile și sentimentele din filmul amintirilor din trecut, pe care le-am trăit cândva, ne definesc însăși viața și ființa noastră din prezent.



Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire!
(Isabel Allende)