Amintirile - o poartă spre trecutul nostru

    Toată trăirea vieții noastre se compune dintr-un lung șirag de zile, ca niște mărgeluțe albe și negre cu amintiri.
Amintirile încărcate cu afecțiuni pozitive (cele albe) ne sunt însoțite adesea de o aură plină de farmec și de nostalgie.
Persoanele, care ne-au fost și ne sunt dragi, au alocat în spațiul memoriei noastre compartimente care le deschidem cu simpatie. Iar cele care ne-au făcut rău, rămân ca niște sertare cu ghimpi de care vrem să scăpam de ele, dar nu putem.
Fiecare dintre noi avem un trecut unic, individual, încărcat cu fapte pe care le-am făcut, fie bune sau mai puțin bune.
Sunt unele momente care nu le uităm niciodată ; dragostea mamei, jocurile din copilărie, prima iubire, etc.

Amintirile încep 'să se dea în leagăne' în momentele noastre de singurătate și de liniște.

Dar ele capătă aripi și prind mai multă viață ca niște fantome, manifestându-se prin vise, în timpul somnului. Acolo ne întâlnim cu persoanele care au plecat de mult timp dintre noi.
Întâmplările și faptele pe parcursul vieții ne rămân înregistrate atât în creierul mare cât și în memoria creierului mic.
Uneori, în unele momente de inspirație și de intuiție, parcă cărăm în spate și încărcătura unor amintiri din alte vieți trăite aievea, poate de la strămoșii noștri.
Impresiile și sentimentele din filmul amintirilor din trecut, pe care le-am trăit cândva, ne definesc însăși viața și ființa noastră cea din prezent.

---

Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire!
(Isabel Allende)