Credințe și superstiții


Fanatismul derivă din superstiţie.
(Marchizul d'Argenson)

Credinţele iraţionale ne caracterizează pe toţi, indiferent de sex, educaţie, religie sau clasă socială. Fiecare om de pe Pământ crede în magie, fie că este credincios sau ateu. De fapt toți credem în ceva, în funcție de nivelul nostru de înțelegere și de cultură.
În prezent, mulţi oameni cred în fenomene paranormale precum fantomele, deochiul, blestemele sau alte manifestări ale unei puteri imateriale. Chiar şi persoanele care au ca orientare în viață ghidajul științei, refuzând existenţa supranaturalului, cad adesea în plasa gândirii iraţionale.
Gândirea abstractă trece dincolo de referințele fizice și caută să înțeleagă mesajele și interpretările suplimentare. Cei ce gândesc abstract relaționează cu obiectele fizice și experiențele simțite cu teorii și concepte emoționale, având abilitatea să caute dincolo de ceea ce este evident.
Supravieţuirea se bazează pe recunoaşterea tiparelor existente în natură. De-a lungul timpului omul şi-a supradezvoltat această capacitate de a forma legături între evenimente, acesta fiind motivul pentru care gândirea irațională rezistă până în ziua de azi.
Dar tocmai, această iraționalitate, ne permite să dăm un sens unei lumi de neînţeles.

1. Obiectele pot fi vrăjite!

Această gândire ireală explică de ce obiectele care au aparţinut unor celebrităţi se vând cu sume colosale la licitaţie, iar casele în care au avut loc evenimente sinistre, precum o crimă, își găsesc cu dificultate un cumpărător.
Chiar dacă în mod conştient nu credem că obiectele conţin suflet sau magie, acţiunile noastre demonstrează contrariul. Experimentele au arătat că, atunci când unor voluntari le-a fost oferit un articol de îmbrăcăminte curat şi li s-a spus că fusese purtat de un ucigaş în serie, reacţia involuntară a acestora a fost una de repulsie.
Această manifestare porneşte de la ideea de „transmitere a proprietăţii” - credinţa că, atunci când atingem ceva 'necurat', noi devenim la rândul nostru 'necurați.

2. Simbolurile dau viață superstițiilor!

Un muncitor care lucra la stadionul echipei de baseball New York Yankees a îngropat în ciment un tricou al echipei sale favorite, Boston Red Sox, cel mai mare rival al newyorkezilor. După un an, când acţiunea sa a ieşit la iveală, în aprilie 2008, oficialii echipei din New York au dorit ca stadionul să nu poarte ghinionul reprezentat de simbolul echipei adverse, astfel că au angajat o echipă de muncitori pentru a extrage tricoul. Aceştia au săpat cu picamărul timp de cinci ore până au găsit tricoul şi l-au extras în faţa reporterilor martori la eveniment.
Acest exemplu ilustrează puterea simbolurilor asupra minţii noastre umane.
Această superstiție iraţională explică de ce, în sondajele realizate în mai multe ţări, un procent considerabil de respondenţi consideră că incendierea drapelului naţional sau folosirea acestuia pentru a şterge podeaua unei toalete sunt acţiuni ce ar trebui să fie ilegale şi pedepsite prin lege: aceştia percep acţiunile îndreptate împotriva unui simbol ca acţiuni ce afectează întreaga naţiune figurată de un steag, fiind vorba de o formă modernă de voodoo.

3. Acţiunile au consecinţe viitoare!

Pescarii din Alaska refuză să plece din port într-o zi de vineri după ce au avut mai multe probleme în această zi, chiar dacă ştiu că şansele de a avea probleme în larg nu ţin de ziua săptămânii.
Ritualurile superstiţioase şi tabuurile sunt mecanisme prin care oamenii încearcă să controleze lumea lor din jurul. Creierul funcţionează prin recunoaşterea de tiparuri, astfel că facem conexiuni şi se încearcă găsirea unor explicaţii.
Avem adeseori tendința de a creea manifestări iluzorii, legături între două fenomene, în care presupunem că dacă două evenimente au loc împreună există în mod automat o conexiune logică între ele.
Acest fenomen se numește „iluzia controlului” - un straniu sentiment că avem o mai mare influenţă asupra lumii înconjurătoare decât avem cu adevărat.
Un alt exemplu iirațional este asocierea pe care o facem între gândurile noastre şi anumite evenimente (de exemplu, dacă suntem convinşi că cineva a pățit ceva, anume pentru că l-am blestemat!
Aceste superstiţii ne permit să dăm un sens lumii din jur, iluzia controlului ne întărește totuși încrederea în propriile forţe.

4. Mintea nu are limite!

Această credinţă irațională, cunoscută şi sub numele de „legea atracţiei”, afirmă că prin vizualizarea unor lucruri în mintea noastră, credem în fenomenul de transformare a lor în realitate.
Unul din motivele pentru care cădem în această capcană este faptul că mintea noastră umană nu este un statistician prea priceput, astfel că ţinem minte doar predicţiile reuşite. Dacă ne vom gândi la o persoană apropiată, ca apoi la scurt timp să primim un apel telefonic de la aceasta sau să o întâlnim pe stradă, vom avea convingerea că am avut o premoniţie. În schimb, vom uita cu uşurinţă toate celelalte momente în care ne-am gândit la un amic drag fără a fi contactaţi de acesta.

5.Sufletul continuă să trăiască!

Dovezile acumulate de neuroştiinţe arată că conştiinţa noastră este generată, ca o hologramă, de creier și deci nu este materială.
Majoritatea oamenilor cred că sufletul (conştiinţa) continuă să existe şi după ce creierul nostru moare, în ciuda tuturor dovezilor care demonstrează că acest lucru este fals (de exemplu, bolile neurodegenerative, care fac ca oamenii să-şi piardă personalitatea).
Partea bună a acestei superstiție este că ea ne ajută la împăcarea cu destinul și la menirea noastră în Existență.

6.Atribuim lucrurilor un înţeles.

Fie că ne „certăm” cu propriul computer care nu funcţionează conform dorinţelor noastre sau că sărbătorim ziua de naştere a animalului de companie.
Acestea se datorează trăsăturii noastre omenești de a detecta entităţi ce au capacitatea de a lua decizii, trăsătură specifică unei societății umane.
Superstiția presupune atribuirea unor calităţi omeneşti animalelor şi obiectelor din jur, antropomorfizându-le.
Această viziune ne creează un surplus de culoare și de farmec despre viața pe care o trăim.

7.Toate cauzele au un motiv!

Inventăm în mintea noastră sau ni se sugerează că este o putere invizibilă căreia îi atribuim tot ce ni se întâmplă. Acest lucru ne conferă o siguranță și un sens vieţii noastre şi ne dă sentimentul că facem parte dintr-o structură mai mare.
Credinţa că există un destin care ne dirijează tot ceea ce ni se întâmplă ne face să
interpretăm evenimentele, acțiunile negative ca pe o lecţie sau ca pe o motivaţie că viața este o lecție.
Tendinţa de a atribui intenţii unor evenimente aleatorii, spre exemplu unui uragan, ar putea fi o consecinţă a faptului că suntem creaturi sociale, ce caută să înţeleagă intenţionalitatea altor fiinţe pentru a colabora cu acestea sau pentru a contracara acţiunile lor.
Această credinţă este utilă mai ales în cazurile dificile, atunci când ne pierdem locul de muncă, ne despărţim de un partener sau ne moare cineva drag. Dacă percepem acest lucru ca fiind sortit, ne este mai uşor să îl acceptăm şi să gestionăm dificultăţile inerente. Aşadar, această credinţă ne ajută să evităm senzaţia că trăim într-un univers haotic, pentru care viaţa noastră nu e relevantă, chiar dacă acest lucru este probabil adevărat.
Totuși acestă gândire irațională poate duce la conflict în cazul în care două persoane sau două culturi prezintă valori sacre diferite şi nu pot ajunge la un compromis. De asemenea, o persoană care crede că viaţa îi este controlată în totalitate de forţe supranaturale, poate cădea foarte uşor pradă fatalismului.