Adevărul despre minciună

La început a fost cuvântul și odată cu el a apărut minciuna!
Oamenii mint şi se înşeală reciproc, uneori pentru profit material ori spiritual iar în unele situaţii pentru a obţine timp. Alţii mint din grandomanie şi uneori chiar din ironie.
Dar culmea este că oamenii se complac să fie minţiţi.
Oamenii vor să audă doar ceea ce le place, doar lucrurile bune.
Minciuna a ajuns să înlocuiască speranţele și pe lumea asta și în cealaltă de după. Este un fel de credinţă entuiazmată.
Astfel religiile sunt și ele niște speranțe, ca să nu spun că sunt nişte iluzii.
Și conducătorii politici din orice regim au învăţat şi ştiu aceste lucruri. Ei știu că dacă le spun oamenilor adevărul riscă să nu fie votați vreodată.
Din minciună iese și izvorul lingușirii între oameni.
Ca individ dacă te încojori de adevăr riști să devii incomod și să rămâi singur. Adevărul este o crudă realitate şi de multe ori doare.
Sinceritatea și adevărul țin de curaj.
De multe ori nu avem curajul să-i spunem verde în față unui coleg că e un laș, unui vecin că e un bârfitor sau unui prieten că e urât.
Desigur, dacă un rău platnic ne va cere bani în împrumut o să-i spunem că nu avem.
Șefului o să-i spunem că e genial, că doar asta-i place, nu?
Și apoi de ce să ne înconjurăm de adevăr când el ne poate aduce numai singurătate!
Aşa că începe să minţi frumos, pe oricine şi atunci vei fi înconjurat numai de prieteni. Și apoi funcționează, merge bine chiar şi în cazul dragostei, minciuna aplicată sub formă de vrăjeală. Cred că ați auzit de formula - minte-mă frumos!
Lumea s-a împotmolit în minciună şi se pare că nici nu vrea să mai iasă din ea!

Nu există adevăr absolut.

Adevărul are mai multe chipuri, în funcție de cine îl constată. Ba chiar vremea mai șlefuiește din el odată cu mentalitățile noastre. Exemplu cel mai bun poate fi dat în cazul deciziilor instanțelor de judecată de-a lungul timpului. De aceea istoricii își scriu operele lor după o perioadă de la un anumit eveniment petrecut în trecut.
Nimic nu e veșnic în existența sa, toate au caracter temporar.
Adevărul nu ne este servit dea gata pe tavă, el se află în urma unor eforturi de cunoaștere, de investigare obiectivă și nu subiectivă. Dacă cunoașterea e de calitate, atunci și adevărul e de calitate.
Deci putem spune cel mult că există adevăr relativ și nu adevăr absolut.

Uneori și speranțele noastre pot fi minciuni.

Dacă omul rămâne fără speranțe, sufletul lui începe să moară și devine ca un simplu robot.
Viața 'cu răutățile ei' de multe ori ne deprimă, ne descurajează. Speranțele ne ajută s-o luăm încetul cu încetul de la capăt, ele sunt visele noastre din realitate.
Dar uneori, chiar și sperantele se dovedesc în timp că au fost false și deci au fost minciuni.

Există situaţii în care chiar e necesar să minţim.

În unele împrejurări emoţionale, chiar e indicat să minţim.
De exemplu în cazul când trebuie să anunţăm o persoană ca i-a murit cineva drag. Se recomandă să i se comunice vestea cu tact şi cât mai pe ocolite, asta pentru a nu-i provoca un şoc puternic.
De asemenea, unui bolnav aflat în suferinţă se indică ca conversațiile cu el să aibă loc pe un ton optimist.
Sau la anunţarea unui pericol iminent, trebuie să avem grijă să nu creem panică în mulțime cu urmarea unei ambuscade care va agrava şi mai mult situaţia. Anunțarea trebuie făcută cu calm și cu încurajarea unor speranțe de salvare.

Poligraful nu poate detecta întotdeauna minciuna.

În unele instanțe, 'dovada poligraf' este admisă ca probă, dar acesta nu poate fi considerată obiectivă. Nu te poți baza în întregime pe acuratețea unor astfel de informații. De fapt toate detectoarele de minciuni se bazează pe identificarea unei persoane cu semne de anxietate și de stres, dar mulți mincinoși sunt dea dreptul 'nesimțiți' și de aceia aceste informații nu pot fi considerate obiective.
Unii cercetători sunt în încercarea de a crea un dispozitiv care recunoaște mărturia falsă din imagistică prin rezonanța magnetică (IRM) a creierului dar probele pentru eficacitatea acestor metode încă mai au multe de dovedit.
În unele experimențe au fost obținute date interesante: se pare că folosind stimularea magnetică transcraniană (efecte pe cortexul cerebral cu impulsuri magnetice scurte) poate determina o persoană să mintă mai des decât de obicei.

Lipsa de timp provoacă minciună.

Conform studiilor de către psihologi de multe ori lucrurile trebuiesc planificate în avans: majoritatea oamenilor mint atunci când au nevoie să câștige timp, ei iau pe loc o decizie rapidă, ignorand posibilele consecințe ale înșelăciunei.
Când oamenii trebuie să acționeze rapid, ei au tendința de a amâna măsurile, fără a ține cont de considerațiile etice și morale.
Sunt unii oameni care atunci cand le ceri ceva, aceștia din incomoditatea de a te respinge, îți fac promisiuni și speranțe de realizare a lor pe viitor. Dar acestea se dovedesc în timp a fi doar niște minciuni.

Se minte pentru a fi de acord.

În multe situații, subalternii pentru a putea fi de acord cu șefii lor, ei mint la constatarea unor realități.
Uneori asta, se întâmplă și în relațiile de prietenie sau cele familiale.
Deci, poate că uneori dacă oamenii nu s-ar înșela unii pe altii, nu ar putea exista un acord sau un consens între ei.

Copii mici pot minți în mod deliberat.

Dacă credeți că micii copii sunt întotdeauna foarte clar în intențiile lor și că ei nu-și dau seama de minciunile lor, vă dezamăgiti: studiile psihologige ale copiilor, au descoperit că un copil învață să mintă în mod conștient la scurt timp după ce se târăște pe patru labe . Copii de chiar 3-4 ani își pot duce părinții în mod intenționat de nas.

Înșelăciunea deliberată îi face pe oameni mai inteligenți.

Studiile arată că mincinoșii, conştienţi de minciunile lor, au la nivelul creierului în medie, cu 22-26% mai multă substanţă albă şi au mai dezvoltat cortexul prefrontal - zona din creier responsabilă de cunoaştere şi inteligenţă.
Cei care frecvent în mod deliberat mint au legături mai bune între diferitele concepte şi imagini.
Dezvoltarea de conexiuni neuronale permite la o persoană să treacă mai rapid de la o poveste la alta şi pentru a genera o mulţime de idei ei combină aparent lucruri complet diferite.
Întradevar ca să fii un bun mincinos trebuie să ai o memorie bună.

"Serul de adevar" nu împiedică o persoană să mintă.

Pentothal de sodiu, o substanţă care în numeroase cărţi şi filme apare de obicei sub numele de "ser al adevărului", de fapt, nu poate forţa pe oameni să spună ce au pe inimă.
Acest medicament poate doar să amelioreaze unele filtre mentale din fluxul de informații care vin de la creier, iar asta nu înseamnă că ele sunt sau nu adevarate.

Dacă politicienii ar spune numai adevărul, ei ar putea rămâne fără voturi.

Politica a fost și va rămâne o afacere de multe ori murdară în care este imposibil ca adevarul să fie pe linia de plutire.
Politicienii știu că oamenilor le place să fie mângâiați cu vorbe și speranțe frumoase. Oamenii preferă să aleagă minciuna frumos ambalată decât realitatea adevărului care este adeseori crudă și dureroasă.
Nu trebuie să ne mirăm căci de multe ori această rețetă funcționează foarte bine și în dragoste.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu