Visele - Un laborator de psihologie

        Viața ne-o trăim în două moduri, cea reală cu regulile, cu legile ei stricte și cea din timpul somnului manifestată prin vise, un fel de lume virtuală. De fapt dacă am pune la socoteală și cât timp stăm la calculator, atunci ar fi trei moduri de viață.
Revenind la vise, ele reprezintă o reflectare a concepțiilor, a dorințelor și a grijilor noastre. Ele sunt create într-un laborator la nivelul subconștientului. Aici se instruiește ființa noastră cum să se adapteze și cum să facă fața provocărilor din lumea reală.

În timp ce creierul mare se odihnește, în cel mic se formează ''o insulă profesor'' care ne supune la tot felul de imaginare scenarii, posibile și imposibile cu scopul de a ne pregăti psihologic. Deci chiar și coșmarurile ne sunt necesare !

Trebuie specificat că întotdeauna când dormim noi visăm și că somn fără vise nu există.
Dacă visele nu le memoram imediat după ce ne-am trezit (mai bine zis nu le transferăm creierului mare !) ele se uită din acestă zonă.
Visele nu sunt un atribut numai al oamenilor, ci îl au toate animalele, probabil și plantele îl posedă.

Se pare că rolul viselor este mult mai mare și că ar avea contribuție la programarea și dezvoltarea genetică celulară, adică ele dictează direcția de evoluție biologică la scara timpului a ființelor vii.

Am observat că visele noastre au propria memorie în zona creierul mic (se întâmplă uneori să continuam derularea unui vis întâmplat și întrerupt cândva în altă noapte).
Timpul în vis se poate dilata mult încât ajungem ca într-o oră de somn să parcurgem întâmplări și fapte ce s-ar petrece la ani distanța în lumea reală.

Matrița (tiparul) visurilor se formează în copilărie și durează toată viața. De aceea multe dintre visurile noastre se petrec în jurul locurile natale cu oameni, fapte, întâmplări, dar toate acestea conectate la grijile și nevoile noastre din prezent !

Omul se cunoaşte prin visele sale.
(Platon)

În aceeaşi categorie : Hipnoza - sugestie manipulatorie